Opinions on a federalised Europe

[ Notă – Acest articol este versiunea în limba română a celui publicat anterior în engleză. Note – This blog post is the romanian translation of my previous post ]

***

Mai sunt 9 zile pânâ la alegerile #EP2014 în România, și așteptările nu sunt foarte mari. Persistă o idee în mediul public că a vota nu face nici o diferență, și adevărul e că într-o oarecare măsură asta așa e. Votăm liste de partid, în cadrul cărora figurile proeminente ale partidelor stau suficient de sus încât oricum s-ar tranșa votul ei pot fi siguri încă de azi (și e valabil și pentru acum o lună) că vor fi membri ai următoarei legislaturi a Parlamentului European. Și asta transformă totul într-o repetiție pentru un spectacol prost.

Singurul lucru care ar putea să schimbe lucrurile astea este prezența masivă la vot. Dacă prezența la vot e scăzută, și implicit constituită din membri de partid, persoane afiliate partidelor și acoliți (n.a. – fac diferența între afiliați și acoliți pentru că includ în a doua categorie posesorii de interese dincolo de limita legii) atunci toate partidele vor fi foarte fericite pentru că nu va fi nevoie ca ele să depună vreun efort să convingă electoratul. Ceea ce este exact ce se întâmplă acum, și fără urmă de îndoială e cea mai slabă campanie a ultimilor 20 de ani. Coaliția aflată la putere se așteaptă la o victorie covârșitoare și nimeni nu pare interesat sau dornic să schimbe asta.

Deși îmi pasă cine merge la Bruxelles, cum ar trebui să îi pese oricărui cetățean responsabil, îmi pasă mai mult de starea proastă a democrației pe care o implică absența de la vot. Este bineînțeles un fenomen care are rădăcini în dezamăgirile succesive experimentate de electorat și argumentații ireponsabile și false în mare măsură care circulă în media tradițională și social media.

Totul ar trebui să înceapă cu înțelegerea motivelor pentru care este important să mergi la vot. Majoritatea celor din jurul meu par să creadă că votul este doar o metodă de legitimizare a accederii unui politician sau altul la putere. Ar trebui să continue cu înțelegerea rațiunii că fiecare vot contează, chiar dacă e o consecință imediat a primului punct. Și ar trebui să se solidifice prin înțelegerea rațională a motivelor pentru care votezi un candidat sau altul, materializată într-un răspuns argumentat la întrebarea ‘de ce?’ chiar dacă nimeni nu ar trebui să pună această întrebare vreodată – votul este o chestiune privată, exceptând cazul în care alegătorul însuși decide să o facă publică.

Avem deci o tripletă – responsabilitate, educație și implicare.

Responsabilitate

Mulți, prea mulți, dintre oamenii din jurul meu par să creadă că dreptul de a vota e un drept divin, cu care s-au născut și pe care nu pot să îl piardă. Ceea ce nu e numai ignorant din punct de vedere istoric, dar este complet neadevărat chiar și în context contemporan – justiția poate să suspende acest drept într-un număr de situații, sub auspiciile democrației. Același lucru se poate spune și despre situații de necesitate, lege marțială etc. Dar mult mai important decât asta e faptul că exercitarea dreptului la vot este o responsabilitate. Întreaga construcție democratică se bazează pe cetățenii care votează. Cu cât procentul celor care votează e mai mic, cu atât mai puțin democratic sistemul. În extremis am putea numi situația prezenței scăzute la vot ca o o nouă formă de ‘plutocrație’, în care, de la scrutin la scrutin, un număr mic de cetățeni își impun voința. E o ‘plutocrație’ care nu se mai bazează pe avere ci pe mersul la vot. Putem să îi spunem apatiocrație pentru că se bazează pe apatia membrilor societății. Mai mult, e o ‘-crație’ destul de fluidă – există un nucleu de cetățeni care nu au ratat nici un scrutin, dar marea masă a ‘clasei decizionale prin vot’ sunt cetățeni care votează la scrutinul respectiv, care pot să nu fie aceeași de fiecare dată. Și atunci inevitabil apare întrebarea – dar dacă cei ce merg la vot nu sunt motivați de responsabilitatea îndeplinirii unei datorii civice, ci de directive de partid, mită electorală, etc? În principiu ce se întâmplă atunci când votul nu este liber motivat ci o consecință directă a intereselor unor terți. Atunci, apatiocrația de care vorbeam mai devreme nu e nimic altceva decât o falsă democrație, și nu ne rămâne decât să ne plângem încă 4 sau 5 ani. Și dacă asta nu ar fi deja o mare problemă, oare ce vor face cu puterea obținută cei cărora le-a fost atât de ușor să o obțină?

Nu aveam doar un drept – avem o responsabilitate să nu le permitem celor care pot controla, prin varii metode, alegerile unor grupuri mari de cetățeni, să decidă pentru noi toți unde ne șade viitorul, ce și câte taxe plătim, lucrurile pe care avem și nu avem voie să le facem. Cum ar fi dacă mâine, prin efectele uni astfel de scrutin, o nouă putere politică se instalează și decide că toți cetățenii cu părul blond trebuie să își vopsească părul albastru? E un exemplu exagerat, dar e vorba de principiu. E adevărat că astfel de extreme sunt mai greu de atins azi, dar cenzura, limitarea drepturilor cetățenești, controlul presei și al justiției sunt mult mai ușor de realizat! Prin alte părți se întâmplă deja.

Dacă vrei să fii implicat în propriul tău viitor, e obligatoriu să mergi la vot. Spune-le prietenilor și familiei de ce e important ca ei să voteze. Într-un text anterior ( îl găsiți aici, în engleză) vorbeam de conceptul de «reprezentativitate efectivă» – un procent care să reprezinte legitimitatea reală a unui lider ales (n.a. procentul de voturi primite de respectivul lider din totalul posibil de voturi). O să înțelegeți astfel că un lider ales, care nu vă place, ar putea fi adus la putere cu un numar foarte mic de voturi. Și atunci veți înțelege de ce trebuie mers la vot. Nu e opțional, e singurul lucru pe care un cetățean oarecare poate să îl facă pentru a schimba ceva ce nu îi place.

Odată ce vei înțelege necesitatea participării la exercițiul democratic poți începe și să pui presiune, să faci petiții sau să pornești inițiative cetățenești ca să te asiguri că alți candidați, alții decât cei de care te-ai plictisit deja sau care te-au dezamăgit în mod repetat, au o șansă să existe la scrutinul următor. Dar asta nu înseamnă că dacă nu găsești un candidat pe măsura așteptărilor și dorințelor tale nu trebuie să votezi. Și așa ajungem la elementul următor.

Educația

Sămânța răului într-o democrație a fost și este lipsa de educație a cetățenilor – vorbim de educație civică desigur. Cuplată cu lipsa de responsabilitate, asociată în mod curios de obicei cu cetățenii cu studii peste medie, asta duce la o nouă dilemă – apatiocrația de mai devreme devine astfel o apatiocrație needucată, unde cetățenii cei mai puțini educați în și întru valorile democratice au puterea de decizie. Poți să te bați singur pe umăr dacă ți-ai dat deja seama că exact segmentul ăsta de populație e cel mai ușor de manipulat sau cel mai receptiv la stimulente materiale. Deci cu cât cetățenii mai educați civic nu votează cu atât este mai ușor pentru grupări politice să manipuleze votul. Iar tu ai stat acasă și le-ai ușurat munca. Așa că te poți așeza confortabil cu un pahar de vin în mână și bucură-te de dezamăgire – ai pus umărul la efortul ăsta nu?

Și nu e vorba doar de educație civică și înțelegere a democrației – e la fel de important să fii educat și în privința celor pe care îi votezi – cine sunt candidații, de ce sunt ei acolo, ce au făcut în trecut, care sunt pozițiile lor despre subiectele care te interesează pe tine – nu vota cu partidul ăsta sau ăstalalt doar pentru că în mare sună interesantă agenda lor. Gândește lucrurile pâna la capăt – că de asta avem campanii electorale în primul rând – ca fiecare candidat ( în teorie cel puțin) să își prezinte agenda, punctele de vedere și să convingă alegători. Dar așa cum știm asta se întâmpla mai rar. Și este exact motivul pentru care e și mai important să te educi singur. Trăim în secolul informației și a Internetului – informația este ușor accesibilă celor ce o caută. Și trebuie să o cauți, ca să te scutești de dezamăgiri și procese de conștiință mai încolo.

Atunci când votezi trebuie să gândești. Dacă doar te-ai trezit în dimineața votului, te-ai deplasat și ai votat doar de dragul exercițiului ai făcut asta degeaba. Trebuie să știi înainte să ajungi la urne cu cine și de ce votezi. În esența politicenii lucrează în virtutea unui contract social – ei se obligă să facă tot ce pot pentru atingerea unui anumit scop, prezentat în campanie, iar tu care îl votezi accepți asta și îi acorzi încrederea ta. Dacă nu se ține de cuvânt nu îl mai votezi data viitoare. Și există întodeauna data viitoare grație cui altcuiva decât democrației. A nu vota este similar cu a lăsa pe altcineva să decidă ce abonament de telefonie plătești pentru următorii 4 sau 5 ani, chiar dacă abonamentul e prea scump și serviciile oferite sunt insuficiente sau proaste. Destul de nasol nu? Tu oare ai accepta să decidă altcineva cum să te îmbraci în fiecare zi, fără ca tu să poți spune nu?

A te educa pe tine, și implicit pe cei din jurul tău, este principalul lucru pe care îl poți face ca să te asiguri că votul tău contează. Citește, digeră, întreabă, dezbate, vezi ce fac și cum gândesc alții – și în primul rând nu îți lua informațiile dintr-un singur loc. Multiplică sursele tale de informare, citește puncte de vedere divergente, filtrează și extrage esența din tot ce citești și auzi. Pe asta se fundamentează o decizie corectă.

Și educă-i și pe alții, pentru că e întotdeauna o problemă de..

Implicare

A fi implicat nu înseamnă să devii membru de partid sau să activezi într-o campanie. Înseamnă să fii implicat în viața comunitații din care faci parte. Înseamnă să înțelegi nevoile tale și nevoile comunității și modul în care împreună puteți face o alegere și implicit o investiție în bunăstarea voastră ulterioară. Asta e esența unui vot – o alegere și o investiție. Alegerea trebuie să fie educată și investiția de încredere dedusă din nevoi – ale tale ca individ și ale comunității. Votul este la fel de mult despre individ cât și despre comunitate – e despre tine, pentru că tu votezi, și este despre comunitate (indifirent cât de mare e această comunitate) pentru că alegerile făcute individual afectează întreaga comunitate.

De aici și nevoia de implicare – nivelul cel mai de bază este format de prieteni și familie. Sfătuiește-i să voteze educat, și dezbate cu ei ce presupune o alegere sau alta pentru voi toți. Dar nu le spune niciodată cu cine să voteze, pentru că atunci nu ai fi cu nimic mai bun decât influențatorii de care vorbeam mai sus. Asigură-te însă că faptele sunt prezentate obiectiv, și că au informații obiective și cât mai imparțiale. Transferă cunoștințele pe care le-ai acumulat și învață lucruri noi. E cel mai simplu lucru de făcut, și aduce cele mai bune rezultate.

Nu trebuie să mă crezi pe cuvânt

Caută propria ta înțelegere. Citește mai multe bloguri, întreabă despre mai multe lucruri, citește Constituția și întreabă-te pentru ce naiba votezi. Și înainte să intri în cabina de vot asigură-te că ai răspuns pentru întrebările astea două:

a) Cu cine votez?

b) De ce votez cu el/ea/ei?

Dacă ai răspuns la întrebările astea două, și răspunsurile se bazează pe raționamentele tale proprii atunci democrația este încă puternică.

Dacă nu ai răspuns, sau dacă votul nu este motivat de raționamentul tău atunci o să ne coste. Pe toți. Inclusiv pe tine, pe copii tăi, pe nepoții tăi și dacă ne uităm puțin prin istorie, aș zice chiar și pe strănepoții tăi. Nu există alegere neimportantă. Și nu există vot lipsit de sens.

 

 

 

Tweet about this on TwitterShare on Facebook0Share on Google+0Share on LinkedIn0
Author :
Print

Leave a Reply