Opinions on a federalised Europe

Am început ieri o discuție despre dezvoltare și la un moment dat cineva m-a întrebat ce se întâmplă cu o comună care se luptă cu un scenariu “no exit” în care premisele actuale sunt atât de negre încât orice intenție de a împinge lucrurile înainte este sortită eșecului imediat.

Am răspuns ce răspund de obicei – scenariul “no exit” nu există. Atât timp cât există o resursă, umană și teritorială se pot face lucruri. Dar aceste lucruri sunt condiționate de câteva coordonate foarte clare, care uneori sunt mai greu de realizat în teren din motive diverse. Dar aș putea spune că la baza oricărei mișcări de ieșire din impas ar trebui să stea:

a). comunitatea – ea trebuie să fie coagulată, oamenii trebuie să aibă conștiința acesteia și să fie dispuși să pună în interesul comunității resursele lor. Vom reveni aici un pic mai încolo

b). o administrație decisă să schimbe status qvo-ul – și din nefericire asta la noi e mai greu de văzut. Există o reziliență a administrației în general față de schimbare și evoluție și așa cum experiența mi-a dovedit, este mai des cazul unui lider “providențial” decât o convingere ca aparat administrativ.

c). disponibilitate la parteneriat – atât cu unitățile vecine cât și cu entități terțe. Aici cineva mi-a zis că e greu cu PPP-urile în comune. Dar asta nu înseamnă decât că trebuie operat într-un mod diferit – cetățenii se pot constitui într-o asociație cu scop declarat către dezvoltarea unității administrative, etc.

Comunitatea este sau ar trebui să fie în orice proces de dezvoltare unul dintre pilonii formatori ai strategiei. Dezvoltăm în primul rân d pentru oameni, o chestiune deseori ignorată. Kilometrii de șosele asfaltate înseamnă nimic fără oamenii care să le folosească sau să îi valorifice economic. Iar cum în 90% din cazuri nu discutăm de localități bine irigate de DN-uri importante devine și mai clar.

O comunitate unită, care își recunoaște punctele slabe și cele puternice are mai multe șanse să realizeze un efort în direcția dezvoltării și îmbunătățirii calității vieții decât una disjunctă, cu probleme de comunicare sau coordonare. Dincolo de opinii politice și animozități personale comunitatea trebuie să fie cea care să recunoască nevoia de schimbare. E foarte greu, chiar imposibil, să inovezi în mediu ostil, sau să provoci schimbare acolo unde ea nu este dorită. Asocierea e un factor important într-un efort de dezvoltare atunci când ești într-o situație aparent fără ieșire. Iar asocierea în Românioa suferă după traumele colectivizării mai ales în mediul rural. Dar de ea este nevoie.

Vorbeam ieri despre “use what you have, use what you do”. Comunitatea e esențială aici – ea este cea care face lucruri, și tot ea, colectiv, deține capitalul de man power, knowledge și potențial impuls pentru dezvoltare. Și sunt multe posibilități pentru o comunitate unită cu un scop comun – mergând de la posibilități de finanțări până la pământene soluții la probleme punctuale ale comunității – atragerea unui specialist pe un anumit domeniu de exemplu, e mult mai facilă atunci când întreaga comunitate contribuie la definirea unui pachet atractiv.

Administrația trebuie să se muleze pe acest spirit de comunitaritate. Ea trebuie să reprezinte “vârful lancei”, pentru că pârghiile aflate la îndemâna acesteia pot facilita demersurile și împinge lucrurile mai departe. Sunt programe și proiecte care necesită implicare administrației, dincolo de ce poate face comunitatea constituită. Dar asta presupune în primul rând ori profesionalizarea reală a administrației sau antamarea unui prestator de servicii în consultanță de administrație publică. Ori în cazul unui scenariu așa zis “no exit” soluția la îndemână e prima. Și azi, odată cu dezvoltarea culturii online la noi există nenumărate resurse la îndemâna unei administrații dornice să crească. Din experiență pot spune că la orice moment există consultanți și freelanceri care pot ajuta o administrație inclusiv pro-bono. Dar ei trebuie căutați și contactați – dacă administrațiile învață să comunice vor constata că ajutorul nu e niciodată atât de departe.

Mai mult, și aici intervine ce ziceam ieri și ce ziceam mai sus, uneori cel mai bun ajutor în dezvoltare e un lider providențial care ar trebui să răspundă unor criterii foarte simple – să aibă viziune și să fie respectat în comunitate. Aceste 2 criterii, care de altfel ar trebui să fie premisele pe baza cărora ar trebui departajați în mod esențial candidații la funcțiile publice de conducere, mai ales în comunități mici și medii, pot constitui cel mai bun avantaj competitiv pentru o comunitate care vrea să scape dintr-un cadru limită.

Parteneriatul e o altă unealtă – fie cu alte comunități pentru a asigura o distribuire mai eficientă a unor servicii publice și implicit micșorarea efortului financiar sau pentru a accesa surse de finanțare care de altfel în ultima vreme favorizează rețelele de comunități, fie cu entități private în scopuri comerciale, el poate asigura gura de aer de care o comunitate are nevoie pentru a începe să construiască. Uneori un asamblu de parteneriate, gândite în schema unui scenariu de dezvoltare, poate asigura mare parte din resursele necesare demarării dezvoltării unei comunități. În fond, trocul există în cultura noastră și exemple de depășire de crize prin utilizarea acestei metode există chiar și recent în comunități în dificultate în Grecia de exemplu. Fie că el vizează un mod de valorificare de resurse, de know-how sau direct parteneriate comerciale solide, în care 2 sau mai multe comunități plus partneri terți pot coopera pentru a acoperi nevoi fără aport financiar, parteneriatele reprezintă și un mod de a accesa următorul nivel de comunități de comunități. Apartenența la o astfel de structură poate scoate o comunitate din anonimat și creșterea vizibilității poate ajuta în mod direct efortul de dezvoltare.

Astfel un scenariu așa zis “no exit” nu există decât în măsura în care comunitatea nu e preocupata de propria-i soartă. Soluții există – există fundații care se preocupă cu crearea de comunități, ONG-uri care vor să sprijine dezvoltări gândite, consultanți care caută încercări noi. Există fonduri pentru cine le caută și soluții pentru orice problemă, de la DIY la campanii de CSR sau companii dornice să facă show-case de tehnologie în zone în care impactul poate fi maxim. O administrație deșteaptă va căuta întotdeauna orice posibilitate.

Un teritoriu dezvoltat eficient, durabil și cu succes va fi întotdeauna un teritoriu care își dorește asta. Dezvoltarea pleacă de jos. Mereu.

Tweet about this on TwitterShare on Facebook0Share on Google+0Share on LinkedIn2
Author :
Print

Leave a Reply